Cu prilejul zilelor de naștere omenești, obișnuim să le urăm sărbătoriților „La mulți ani!“. Pentru o instituție a nemuritorilor, o asemenea urare ar putea suna redundant: dăinuirea este, în acest caz, de la sine înțeleasă. „Cupola Academiei“ înseamnă, astfel, mai mult decât un element de structură arhitecturală: dacă putem vorbi despre o „ființă națională“, Academia Română constituie, pentru ea, un organ vital. Valorile căreia îi este dedicată – adevărul, binele, frumosul – transcend, fără îndoială, naționalitatea. Dar orice căutare a lor, dacă e să aibă un sens, trebuie să pornească de undeva – și să aibă, totodată, un orizont. Academia Română reprezintă pentru noi ceva asemănător cu ceea ce navigatorii din zorii civilizației numeau terra firma: reper și, deopotrivă, aspirație.
Academia Română este un partener de excepție al Institutului Cultural Român, colaborarea dintre cele două instituții concretizându-se într-o suită de acțiuni de promovare a culturii și istoriei țării noastre.
În Anul Centenar, Institutul Cultural Român și Academia Română au organizat împreună, în capitale europene, o serie de evenimente dedicate Marii Uniri; dintre acestea amintim: conferințe cu participarea unor distinși academicieni, expoziția dedicată generalului Berthelot, care a fost prezentată la Academia Română și apoi itinerată de Institutul Cultural Român în Franța, realizarea volumului O enciclopedie a Marii Uniri, coordonat de Ioan Bolovan, Gheorghe Iacob şi Gheorghe Cojocaru, o enciclopedie a personalităţilor ce au avut un rol major în realizarea statului naţional unitar roman, apărută în 2018 la Editura Institutului Cultural Român.
Liliana Țuroiu 