Cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, în octombrie 2018, Institutul Cultural Român a organizat, la Bruxelles, prima Reuniune Anuală a Diplomației Culturale Române. În primul rând, simt nevoia să subliniez că inițiativa a răspuns unei nevoi concrete de a dezbate împreună cu partenerii de la MAE, dar și cu directorii reprezentanțelor ICR din străinătate, subiecte de mare impact și interes pentru diplomația culturală și publică a României, în fertila perioadă pe care o pregătim.
M-am bucurat că la invitația noastră au răspuns pozitiv înalți oficiali din țară și de la Bruxelles, printre care îi amintesc pe Maria Magdalena Grigore, secretar de stat MAE, pe ES Luminița Odobescu, Reprezentantul Permanent al României pe lângă Uniunea Europeană și pe Bogdan Moisii, secretar general adjunct MAE, dar și parteneri instituționali ai ICR, precum Koen Clement, directorul general Europalia International, și GiannaLia Cogliandri Beyens, secretar general ENCATC, cea mai importantă rețea europeană în domeniul managementului și politicilor culturale.
Subiectele de discuții nu au lipsit, de-a lungul celor două zile ale reuniunii fiind abordate problematici precum strategia culturală 2019-2021, proiectele conexe agendei diplomatice în perioada Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, Sezonul România-Franța și pregătirea Festivalului Internațional Europalia la care România este țară invitată de onoare. Un loc aparte în calendarul reuniunii a fost ocupat de prezentarea bilanțului parțial al acțiunilor dedicate Centenarului Marii Uniri, dar și proiectelor ce urmau să se desfășoare în ultimele luni ale anului. Pentru noi, la Institutul Cultural Român, să fim parteneri la aceste programe majore din următorii ani, va fi o experiență din care vom ieși cu certitudine îmbogățiți – după cum sperăm că și Președinția sau Sezonul, ori Europalia vor avea de câștigat din contribuția pe care suntem în măsură s-o aducem. Printr-un fel de hazard obiectiv, ca să recurg de data aceasta la un concept al lui André Breton, avem de răspuns, în acești doi ani, unui ansamblu de provocări pe cât de onorante, pe atât de responsabilizatoare. Traversăm, cum bine știm, laolaltă cu întreaga lume, o perioadă în care lucruri ce păreau cucerite durabil se vădesc mai fragile decât scontam. Este cu atât mai mult momentul să ne exprimăm cu limpezime și valorile
Am încercat să ne desprindem de formatul tradițional al întâlnirilor de lucru menite să recalibreze, la intervale regulate, mecanismul de acțiune al ICR, aducând în centrul discuției necesitatea diversificării parteneriatelor instituționale transfrontaliere, precum și importanța dialogului continuu cu experții și curatorii unor evenimente de mare anvergură. Nu am pierdut din vedere nici chestiuni punctuale precum ar fi eficientizarea procedurilor de lucru, schimbul de idei, de bune practici, interconectarea unor inițiative de succes și replicarea lor în cât mai multe spații culturale. Consider că o astfel de prezentare a capabilităților instituției responsabile cu promovarea identității culturale a românilor – cu accent pe modul de configurare a rețelei sale de reprezentanțe și pe programele și strategiile dezvoltate recent – constituie în sine o importantă activitate de mapping cultural al României.
Liliana Țuroiu 